În dorința noastră de a face un avion cât mai apropiat de cel care a fost IAR-ul 80, am petrecut mult timp în fața „planșetei” (a se citi „monitor”) studiind planurile originale, dezbătând idei sau soluții, de multe ori pe baza unor simple fotografii, unde o simplă umbră a reușit să rezolve misterul unei întrebări.
Modelul 3D al ampenajului orizontal a fost relevat pe baza ampenajului original existent la Muzeul Național Militar „Regele Ferdinand I”, şi confirmat cu planşele de fabrică disponibile.
În afară de identificarea corectă a profilului NACA folosit de inginerii proiectanți (prezentată într-un articol trecut) şi relevarea corectă a geometriei întregului ampenaj orizontal, s-au studiat şi analizat toate detaliile ampenajului orizontal, vizibile sau nu, inclusiv toată schema de nituire.
Stabilizatorul, în formă de triunghi cu vârfurile larg rotunjite, are scheletul format din longeronul posterior şi longeronul anterior cu profile „I”, pe care sunt nituite nervurile.
Pentru bordul de atac şi învelişul ampenajului orizontal, s-a folosit tablă de duraluminiu de 0.6 mm, în timp ce pentru bordurile marginale tablă de electron de 1 mm.
Scheletul profundorului se compune dintr-un tub de oțel-crom-molibden pe care sunt fixate nervurile din tablă de dural de 0.8 mm. Pârghia de comandă este fixată pe mijlocul acestuia.
Bordul de atac al profundorului este din tablă duraluminiu de 0.6 mm, în timp ce toată suprafața profundorului este acoperită cu pânză. Voleții profundorului sunt acționați fiecare de câte o pârghie cu două brațe prin cablul Bowden al sistemului de comandă.
Ferurile cocii care fixează stabilizatorul la partea anterioară, sunt reglabile la sol prin şuruburi, permițând o cursă de 12mm, – 0°40′(in jos) şi + 0°40′(in sus) față de axa orizontală.
